O caracteristică a naturii lui Dumnezeu este că El urăște orice etalare și reclamă. Este scris despre Dumnezeu în cartea Isaia 45:15: "Cu adevărat, Tu eşti un Dumnezeu Care Se ascunde, O, Dumnezeu." Dumnezeu vrea să ne facă asemenea Lui – să fim părtași naturii Sale, căreia îi place să facă lucruri fără a fi observată și fără a dori nicio cinste pentru ceea ce s-a făcut. Dumnezeu vrea să facă o lucrare atât de măreață în noi încât să putem învăța cum să-i binecuvântăm pe ceilalți și apoi să ne facem nevăzuți. El vrea să ne elibereze total de a căuta onoare și cinste de la oameni pentru ce am făcut. Citim în Evrei 7:17 "Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec." Melhisedec a fost un om necunoscut – însă un om care îl cunoștea pe Dumnezeu îndeaproape – care l-a întâmpinat pe Avraam când Avraam se întorcea de la un război, și l-a binecuvântat cu hrană și cu un cuvânt de la Dumnezeu (Gen. 14:14-20). Avraam era obosit și era în mare pericol de a se umfla în pene după ce fusese așa de victorios. Era, de asemenea, în pericol de a râvni proprietatea împăratului Sodomei, pe care o capturase în război. Dar Dumnezeu l-a trimis pe Melhisedec cu hrană care i-a înviorat trupul obosit, și cu un cuvânt care i-a salvat sufletul de la a fi pângărit de mândrie și lăcomie.

Melhisedec i-a spus lui Avraam: "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Ziditorul cerului și al pământului, care ți-a dat biruința asupra vrăjmașilor tăi." Nu i-a predicat o predică lungă cu 7 puncte esențiale. Nu. A vorbit doar o singură propoziție – dar aceasta a fost un cuvânt profetic care a corespuns nevoii lui Avraam în mod exact. Prin acea singură propoziție, el i-a amintit lui Avraam că, din moment ce Dumnezeu era Cel care Îi dăduse victoria, el nu ar trebui să-și ia cinstea pentru sine. De asemenea, i-a amintit lui Avraam că de vreme ce Dumnezeul lui deținea cerul și pământul, nu era nevoie ca el să ia vreuna din prăzile de luptă, așa cum fac biruitorii în mod normal. Câteva minute mai târziu, când Avraam s-a întâlnit cu regele Sodomei, aceste cuvinte ale lui Melhisedec l-au ajutat să facă ce trebuie. El i-a spus regelui Sodomei că, întrucât Dumnezeul lui era Ziditorul cerului și al pământului, nu va lua nici măcar un fir de ață din pradă (Gen. 14:22-24). Isus a fost acum numit de Dumnezeu ca mare preot după rânduiala lui Melhisedec. Și noi trebuie acum să fim preoți potrivit aceleași ordini – și trebuie să îndeplinim această lucrare.

Gândiți-vă cum Melhisedec, fără nici o pompă sau reclamă, a apărut discret și i-a dat lui Avraam exact ce avea nevoie – hrană pentru nevoile sale trupești, și cuvântul potrivit pentru a-l salva pe Avraam de mândrie și lăcomie. După întâmpinarea nevoii lui Avraam, a dispărut la fel de discret cum a venit. Aceasta este slujirea după care trebuie să râvnim cu toții – să-i binecuvântăm discret pe cei în nevoie și apoi să dispărem fără a căuta nicio onoare, apreciere, mulțumire sau reclamă pentru noi înșine.

Oamenii vin la întâlnirile bisericii, obosiți și epuizați de la luptele lor din lumea în care trăiesc și lucrează. Cât de minunat este să prorocești în biserică precum Melhisedec, astfel încât credincioșilor să le fie dată hrană spirituală și alimentație care să-i poată împrospăta. Ce binecuvântare, de asemenea, să putem să-i ajutăm în moduri practice, pământești, atunci când au nevoie de aceasta, așa încât să putem face viața mai ușoară pentru ei. Este trist când frații au gânduri înalte despre ei înșiși, și vorbesc timp îndelungat la întâlnirile bisericii cu foarte puțin conținut în ceea ce spun. Astfel de predici lungi, plictisitoare aduc moartea în întâlnirea de biserică. Ce minunat, pe de altă parte, să poți avea cuvântul potrivit – un cuvânt profetic – pentru frații și surorile din fiecare întâlnire.

Dar dacă vrem să prorocim astfel, trebuie să fim preoți care au adus jertfe lui Dumnezeu în secret, și care mențin legătura cu Dumnezeu tot timpul, cu o conștiință curată. Nu există părtinire la Dumnezeu. El dorește ca fiecare frate și soră din biserică să fie preot după rânduiala lui Melhisedec, și să prorocească (Vezi Fapte 2:17,18; 1 Cor. 14:31). Dacă ești dispus să pui tot ce ai pe altarul jertfei, ca preot, dacă tânjești să prorocești, dacă ai o grijă și o preocupare reală pentru bunăstarea fraților și surorilor tale, și dacă nu ai nicio dorință pentru propria reputație sau onoare, atunci Dumnezeu cu siguranță va pune un cuvânt în gura ta pentru a întâmpina nevoile fraților și surorilor, la fiecare întâlnire – chiar dacă este doar o singură propoziție.

În preoția lui Melhisedec, nimeni nu este un frate deosebit. Nu căuta atunci să fii cunoscut datorită darurilor pe care le ai. Caută să fii un nimeni. Fii anonim, dacă dorești cu adevărat o slujire-Melhisedec. Să nu fie niciun gând înăuntrul tău că ești fratele care a adus anumite suflete la Cristos, sau că ești fratele care scoate demoni, sau se roagă pentru bolnavi, sau că ești fratele care conduce întâlnirea, sau care face cutare sau cutare lucru. Fii mulțumit să fii un frate obișnuit fără nici un nume, titlu, onoare sau reputație.

Binecuvântează-i pe ceilalți și fă-te nevăzut. Caută să fii necunoscut.