Putem căpăta o înţelegere a înţelepciunii dumnezeieşti din cartea Proverbelor. Ecleziastul, pe de altă parte, este înţelepciune umană - înţelepciunea omului care trăieşte „sub soare” (Ecleziastul 1:3). Expresia „sub soare” apare des în Ecleziastul, pentru că este autorul ei a trăit sub soare. Proverbe însă demonstrează înţelepciunea unui om care a trăit deasupra soarelui. Aici este locul unde suntem chemaţi să trăim - în locurile cereşti. Atunci, de ce a pus Dumnezeu cartea Ecleziatul în Biblie? Biblia descrie înţelepciunea umană pentru a arăta cu cât mai înaltă este înţelepciunea dumnezeiască decât aceasta. O mare parte din cartea Iov este alcătuită din discursulrile celor trei preoţi care au spus multe despre Dumnezeu cu înţelepciunea lor umană, dar care, toate au fost în general greşite. (Iov 42:7). Totuţi Dumnezeu a îngăduit ca vorbele lor să fie înregistrate în Scriptură. Ecleziastul a fost inclus în Scriptură pentru a ne arăta că, chiar şi cel mai înţelept om de pe pământ poate rata în a-L găsi pe Dumnezeu atunci când se bazează pe isteţimea lui umană. Isus a zis odat㠄Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25). Ce au pruncii şi oamenii pricepuţi şi înteligenţi nu au? Smerenie. Este foarte dificil pentru o persoană pricepută, înţeleaptă să fie smerită. Nu este greşit să fii inteligent, dar este cu siguranţă ceva păcatos să fii mândru de propria-ţi inteligenţă. Oamenii mândrii nu vor putea înţelege niciodată căile lui Dumnezeu, oricât de inteligenţi ar fi ei.

Cărţile Ecleziastul şi Proverbe pot fi comparate cu jerfele lui Cain şi Abel. Jerfa lui Cain a fost o jerfă religioasă. Cea a lui Abel a fost o jerfă spirituală. De-a lungul vremii a existat un conflict constant între oamenii religioşi şi oamenii spirituali. Saul a fost un om religios - un om cu cap. Dar David a fost un om spiritual - un om cu inimă. Fariseii erau religioşi. Însă Isus a fost spiritual. Creierul nostru este important. Însă a fost creat pentru a fi subordonat inimii şi Duhului Sfânt, asemeni Evei, care a fost creată să se supună lui Adam. Torentele religiozităţii şi ale spiritualităţii au început cu Adam şi Eva, au continuat cu Nimrod şi Avraam şi s-au sfârşit cu Babilon şi Ierusalim în Apocalipsa. Observăm un contrast similar între Ecclesiatul şi Proverbe.

Ecleziastul demonstrează cum cineva poate avea o mulţime de cunoştinţe şi totuşi să nu fie deloc spiritual. Înţelepciunea umană găsită astăzi în psihologie conţine multe lucruri bune. Dar nu este înţelepciune dumnezeiască. Şi este mult mai periculos când înţelepciunea divină este amestecată cu înţelepciune umană, decât dacă ai avea numai înţelepciunea umană. Dacă cineva ar vrea să te otrăvească, ar amesteca puţină otravă cu mult lapte. Lucrurile care sunt în totalitate rele sunt uşor de identificat. Dar psihologia conţine mult bine - şi de aceea poate fi periculoasă. Nu este înţelepciune dumnezeiască. Înţelepciunea dumnezeiască vine doar din Scripturi. Multe lucruri pe care le spun psihologii care nu îşi supun mintea Cuvântului lui Dumnezeu sunt greşite. Dacă asculţi de ei, vei apuca pe căi greşite.

Ecleziastul conţine cuvintele unui predicator (Ecleziastul 1:1). Majoritatea predicatorilor sunt interesaţi doar în a predica predici bune. Şi pentru aceasta îşi folosesc numai capul. De aceea predicile lor nu ating inimile oamenilor - pentru că nu vin din inima lor. Proverbe nu se ocupă de predicare, ci de practicare. Trebuie să predicăm doar ceea ce am practicat deja. Aceasta este diferenţa dintre religiozitate şi spiritualitate. Asta a fost diferenţa dintre farisei şi Isus. Isus a zis: “Farisei zic lucruri, dar nu le fac.” (Matei 23:3). Însă a zis că nu era nimic greşit în ceea ce învăţau ei. Fariseii au fost fundamentaliştii vremii lor. Dar nu au trăit ceea ce predicau de la amvon.

Cu Isus a fost diferit: “Isus (mai întâi) a făcut şi apoi a învăţat.” (Faptele Apostolilor 1:1). El nu a practicat ceea ce a predicat, ci a predicat ceea ce deja practicaticase. A practicat timp de treizeci de ani înainte să predice. Aceasta este evlavie adevărată.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas