În Maleahi 1:2, Domnul are o plângere împotriva poporului Său: „V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: „Cu ce ne-ai iubit?” Observăm în prorocia lui Maleahi că, ori de câte ori Domnul a spus ceva poporului Său, ei L-au pus la îndoială.

Aici ei au pus la îndoială dragostea lui Dumnezeu. Aceasta este o modalitate prin care Satan ne face să cădem. Când Satan a ispitit-o pe Eva, el a sădit mai întâi o îndoială în mintea ei cu privire la dragostea lui Dumnezeu. Sugestia ispitirii a fost: „Dumnezeu nu vă iubeşte cu adevărat. Dacă v-ar fi iubit, El v-ar fi permis să mâncaţi din acest fruct plăcut”. Aceasta a făcut-o pe Eva să se îndoiască de dragostea lui Dumnezeu. Ea a început să gândească: „Poate că Dumnezeu nu mă iubeşte.”. Şi atunci a căzut cu uşurinţă în păcat.

Când Domnul S-a rugat pentru Petru, El a spus: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22:31-32). Domnul S-a rugat ca, şi după ce Petru va cădea în adâncimile păcatului (lepădându-se de Domnul de trei ori), el tot să creadă că Dumnezeu îl iubeşte. Aceasta este credinţa – şi aceasta este ceea ce a avut fiul risipitor. După ce şi-a nenorocit viaţa şi a pierdut totul, el tot a mai crezut un lucru – că tatăl lui îl iubea

Poate că şi tu ţi-ai nenorocit viaţa. Dacă-i aşa, aminteşte-ţi că Dumnezeu încă te iubeşte. Să nu-ţi pierzi niciodată credinţa în acest fapt. Când ajungi să pierzi totul în această lume, stai agăţat de acest fapt neschimbător – că Dumnezeu încă te iubeşte. Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l ţinem minte în această viaţă.

În Maleahi 1:2-5, Dumnezeu vorbeşte despre modul suveran în care El l-a ales pe Iacov. El a spus: „Mi-am arătat dragostea pentru voi iubindu-l pe strămoşul vostru Iacov. Deşi Esau era fratele lui Iacov, l-am respins pe Esau. Dar v-am ales pe voi.”

Cum ştim că Dumnezeu ne iubeşte? În primul rând, prin aceea că El L-a trimis pe Hristos să moară pentru păcatele noastre. El ne-a ales pe noi dintre milioanele de oameni din lume să fim printre cei puţini care vor găsi calea vieţii. De ce ne-a ales pe noi? Oare pentru că am fost mai drepţi decât alţii? Nu. Avem cu toţii prieteni şi rude care nu sunt întorşi la Domnul – care poate sunt, omeneşte vorbind, oameni mai buni decât noi. Dumnezeu ne-a primit pentru că noi am recunoscut că eram păcătoşi. Isus a venit să-I cheme pe păcătoşi, iar nu pe cei drepţi. Noi am fost păcătoşii pe care Dumnezeu i-a adunat din mocirlă.

Aceasta este o dovadă a dragostei lui Dumnezeu pentru noi de care ar trebui să ne amintim întotdeauna. Să nu uiţi niciodată acest fapt că, din toate milioanele de oameni din lume, Dumnezeu te-a ales şi a scris numele tău în Cartea Vieţii, înainte ca El să creeze orice altceva în acest univers. Aceasta a fost alegerea Lui suverană.

În Romani 9:11-13 e scris: „Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, - ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă - s-a zis Rebecăi (Acest mesaj dovedeşte că Dumnezeu alege potrivit planului Său propriu şi nu potrivit faptelor noastre bune sau rele): „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” Citim aici despre suveranitatea lui Dumnezeu în alegerea noastră. Ea nu are nimic de-a face cu faptele noastre bune. Şi dacă crezi că tu L-ai ales mai întâi pe Domnul, nici acest lucru nu este adevărat. În Ioan 15:16, Isus afirmă clar: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi”. Nu uita niciodată acest lucru.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena