"Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui. Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi" (1 Cor. 12:27,28).

Fiecare persoană menționată în versetele de mai sus este una care a fost înzestrată cu o anumită abilitate supranaturală pe care Dumnezeu i-a dat-o pentru a ajuta la zidirea bisericii Sale. Unii dintre ei, ca apostolii și prorocii și cei cu darul minunilor și tămăduirilor, au abilități supranaturale evidente – și Dumnezeu este Cel care le-a dat aceste abilități.

Trebuie să fie adevărat, prin urmare, că ceilalți menționați aici – precum învățătorii, cei cu darul ajutorărilor și cârmuirilor – trebuie să fie, de asemenea, oameni înzestrați de Dumnezeu cu o anumită abilitate supranaturală pentru a-și îndeplini sarcina în Trupul lui Hristos; și nu doar oameni cu unele abilități naturale de-a lungul acestor linii.

Luați în considerare, de exemplu, pe cei cu "darul ajutorărilor" pe care Dumnezeu i-a rânduit în biserică.

Aceștia nu sunt oameni care se oferă voluntar să măture podeaua sau să curețe toaletele, etc. Avem cu siguranță nevoie de astfel de voluntari în fiecare biserică, care sunt dispuși să facă astfel de sarcini umile. Dar astfel de sarcini pot fi îndeplinite de oricine și nu necesită nicio împuternicire supranaturală. Dar cei cu darul ajutorărilor menționați în versetul de mai sus sunt oameni care au o abilitate supranaturală dată de Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe alții. Astfel de oameni sunt foarte necesari în fiecare biserică – și toți ar trebui să fim dornici să fim înzestrați de Dumnezeu pentru o astfel de lucrare.

Astfel de "ajutoare" sunt "aceia care îi susțin spiritual și le acordă asistență" celor slabi și celor în nevoi din biserici. Duhul Sfânt este numit Ajutor (Ioan 14:16) – și El Își face lucrarea Sa de a ne ajuta în mod invizibil. Aceste "ajutoare" din Trupul lui Hristos lucrează, de asemenea, la fel cum face Marele Ajutor, Duhul Sfânt – în tăcere și în fundal, fără nicio pompă sau spectacol, și fără a căuta vreo vizibilitate sau recunoaștere. Ele ar putea fi frați sau surori.

Astfel de credincioși au un dar unic dat de Dumnezeu (la fel de special ca darul tămăduirii bolnavilor) de a fi sensibil la nevoile nerostite ale oamenilor obosiți din biserică, care se luptă cu îndoieli și temeri. Ei nu așteaptă să fie invitați să ajute. Dar, așa cum sunt conduși de Duhul, se duc pe tăcute alături de oameni care se luptă și îi ajută cu cuvinte de credință și încurajare. Ei nu se năpustesc asupra nimănui. Ci ascultă de Dumnezeu zilnic, și le sunt date "cuvinte la vreme potrivită pentru a-i încuraja pe cei obosiți" (Isaia 50:4).

Astfel de oameni dăruiți sunt foarte necesari în zilele noastre, fiindcă sunt mulți în fiecare biserică, care sunt descurajați, abătuți, îngrijorați și epuizați în bătăliile vieții. Ei au nevoie de cineva care să vină alături de ei și să-i încurajeze. De aceea, mulți frați și surori ar trebui să caute pe Domnul pentru acest dar, astfel încât să poată binecuvânta Trupul lui Hristos, în liniște și în tăcere. Ei trebuie să dezvolte obiceiul de a-L asculta pe Domnul zilnic și trebuie să-L caute pe Domnul pentru blândețea și înzestrarea supranaturală necesară pentru a îndeplini această sarcină.

În biserica din Corint, Stefana și familia lui par să fi avut acest dar. Ei "își petreceau viața ajutând pe creștinii de pretutindeni" (1 Cor. 16:15 – Versiunea Living).

Iată o lucrare pe care toți o puteți căuta. Fie ca Dumnezeu să vă înzestreze pentru a fi un "ajutor" în biserica voastră.

"Vă rugăm, fraților: Sprijiniți pe cei slabi" (1 Tes. 5:14).

"Trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti’" (Fapte 20:35).