Poporul Canaanului, care a fost ucis la porunca lui Dumnezeu, a fost pedepsit la fel cum Sodoma şi Gomora au fost pedepsite şi la fel cum lumea din zilele lui Noe a fost pedepsită. Întregul pământ se stricase în timpul lui Noe cu păcate sexuale (Geneza 6:11). La fel şi canaaniţii se complăceau în păcate sexuale ruşinoase şi se închinau lui Satan. Şi de aceea pământul „i-a vărsat din gura lui” (Leviticul 18:24, 25). Deuteronomul 9:4 şi 18:10-12 ne oferă motive clare pentru care Dumnezeu i-a distrus pe canaaniţi. În cazul oricărei naţiuni care emite influenţe murdare ce pervertesc şi strică pământul, singurul lucru de făcut este pedepsirea ei, eliminând poporul respectiv – ca nu cumva influenţa lui să se răspândească şi să-i strice şi pe alţii.

Un Dumnezeu al dragostei îi nimiceşte pe unii oameni aşa cum un doctor bun amputează piciorul unui om când cangrena din acel picior este atât de gravă, încât ameninţă să-i distrugă tot trupul. Dacă ai vedea un doctor tăind piciorul cuiva şi nu ai înţelege medicina, ţi-ai închipui că doctorul îl urăşte pe acel om. În realitate, însă, adevărul este tocmai opusul închipuirii tale. Doctorul face aceasta din dragoste. Dumnezeu de asemenea acţionează din dragoste pentru lume când retează anumite neamuri care altfel ar strica-o. Ştergerea populaţiei lumii de pe faţa pământului la potop a fost un act de dragoste, astfel încât rasa omenească să poată fi păstrată fără a fi controlată total de demoni (Geneza 6:2 – unde „fiii lui Dumnezeu” se referă la creaţia lui Dumnezeu – îngerii care au căzut). Apostolul Pavel l-a lovit odată pe un om cu orbire pentru că acel om îl rătăcea pe un altul (Faptele Apostolilor 13:8-12). Am auzit de cazuri de oameni care au fost omorâţi de Dumnezeu pentru că se opuneau unei treziri. Aşadar, ceea ce citim în Iosua n-a fost asasinarea canaaniţilor. A fost o operaţie chirurgicală pentru lume.

Cu mulţi ani înainte, când Avraam a locuit în Canaan, erau canaaniţi acolo. Dar Dumnezeu nu i-a nimicit atunci pe canaaniţi. Dumnezeu a aşteptat 400 de ani pentru că, aşa cum El i-a spus lui Avraam, „nelegiuirea amoriţilor nu-şi atinsese încă vârful” în acel timp (Geneza 15:16). Culegem fructele când sunt coapte. Dumnezeu de asemenea aşteaptă ca păcatul omului să ajungă copt pentru judecată înainte ca El să judece. El a judecat Sodoma şi Gomora când păcatul lor a fost copt. La fel şi în cazul canaaniţilor.

După ce Israelul ocupase Canaanul timp de 700 ani, când au ajuns să comită şi israeliţii aceleaşi păcate ca şi canaaniţii, Dumnezeu i-a alungat şi pe ei din ţară. Au venit asirienii şi i-au luat captivi. O sută douăzeci şi cinci de ani mai târziu, când Iuda, împărăţia sudică, a respins mesajele prorocilor lui Dumnezeu şi când păcatul lor s-a copt pentru judecată, Dumnezeu i-a trimis pe babilonieni să-i nimicească şi pe ei. Dumnezeu nu este părtinitor. Fie că este vorba de canaaniţi, de israeliţi sau de poporul lui Iuda, standardele Lui sunt aceleaşi. Dacă oamenii Lui continuă să încalce poruncile Lui şi să-i ignore pe prorocii Lui, El efectuează asupra lor aceeaşi operaţie. Dumnezeu face acelaşi lucru şi cu noi. Dacă Dumnezeu ţi-ar scuza păcatul, acest lucru ar dovedi că El nu te iubeşte. Dacă un tată şi-ar lăsa copiii să trăiască cu eventualele boli pe care le-ar avea la un moment dat, aceasta ar dovedi că el nu-şi iubeşte cu adevărat copiii.

Traducerea În limba română: Maria Magdalena