"Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să condamne lumea, ci ca s-o mântuiască." (Ioan 3:17, versiunea Living Bible din limba engleză)

Când predicăm Cuvântul lui Dumnezeu, NU trebuie să-l predicăm în așa fel încât să-i facem pe copiii Domnului să se simtă vinovați și condamnați.

Biblia ne spune să ne "ÎNDEMNĂM unii pe alții" – și să facem acest lucru "ZILNIC", dacă vrem să salvăm copiii Domnului de la a se "ÎMPIETRI prin ÎNȘELĂCIUNEA păcatului" (Evr. 3:13). Asta înseamnă că în FIECARE zi, în FIECARE mesaj pe care-l predicăm trebuie să-i ÎNCURAJĂM pe credincioșii cărora le predicăm. Numai astfel vom putea să-i salvăm de păcat. Dar Satan ne înșeală în a crede că putem să-i facem pe credincioși mai sfinți și mai devotați lui Dumnezeu făcându-i să se simtă vinovați prin predicarea noastră. Aceasta este o minciună.

Duhul Sfânt îi convinge într-adevăr pe copiii Domnului prin predicarea Cuvântului. Dar El îi și încurajează în același timp. Așa cum tocmai am citit, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a condamna lumea, ci pentru a o mântui. Și Dumnezeu n-a trimis Duhul Său în biserică pentru a condamna credincioșii, ci pentru a-i încuraja. Dumnezeu este un Dumnezeu al încurajării. El întotdeauna ne ridică duhurile noastre și ne dă SPERANȚĂ (vezi Rom. 15:5; și 2 Cor. 1:3,4). O lucrare de condamnare este "o lucrare a vechiului legământ", care doar îi va conduce pe oameni către moarte spirituală (vezi 2 Cor. 3:7-9). Lucrarea noului legământ, însă, este o lucrare a vieții care-i va conduce la evlavie.

Este ușor să cădem în capcana expunerii păcatului în așa fel în predicarea noastră, încât credincioșii se simt condamnați și vinovați. Atunci am EȘUAT în lucrarea noastră și am trimis oamenii pe un "drum al acuzării". O astfel de vinovăție pricinuită de om poate deveni o închisoare din care oamenilor li se va părea foarte greu să se scoată.

Este o tehnică obișnuită în rândul predicatorilor (în special când sunt tineri, lipsiți de experiență și nesiguri, sau când se simt inferiori și vor să impresioneze oamenii) să predice un standard înalt, nerealist de sfințenie și, astfel, îi fac pe toți (cu excepția lor!!) să se simtă vinovați. Nivelul de viață pe care îl predică ei va fi ceva care este imposibil de realizat. Va fi un nivel pe care nici chiar Isus și apostolii nu l-au predicat sau le-au cerut altora să trăiască după acesta. Acești predicatori ei înșiși nu trăiesc după standardele pe care le predică. Însă credincioși mai slabi aud predicile lor și se simt condamnați și vinovați – și devin descurajați.

Cele mai multe dintre provocările oferite credincioșilor în cercurile creștine, pentru a intra în slujire creștină "full-time" sau lucrare misionară se bazează pe această metodă a acuzării. Nevoia de misiune în diferite părți ale lumii este accentuată de predicator într-o asemenea măsură încât ascultătorii se simt vinovați, iar unii dintre ei ajung să renunțe la slujbele lor pentru a se duce misionari. Dar Isus și apostolii nu au folosit niciodată astfel de tehnici pentru a trimite pe cineva în câmpul de recoltă al lumii. Isus le-a spus apostolilor Săi să se ducă la fiecare națiune din lume și să facă ucenici. Însă El nu i-a trimis făcându-i să se simtă vinovați prin compararea vieții lor confortabile în Israel cu sărăcia din alte părți ale lumii. Din cauza unor astfel de metode ale acuzării adoptate de predicatori, există atât de multă superficialitate printre majoritatea lucrătorilor creștini astăzi. Mulți dintre ei s-au dus să slujească pe Domnul fiindcă s-au simțit vinovați cu privire la rămânerea în locurile lor de muncă seculare, după auzirea unei provocări misionare. Dumnezeu nu îi chemase niciodată la slujirea Lui. Dar ei s-au dus, împinși de sentimente de vinovăție. Lucrarea creștină full-time este o sarcină atât de sacră încât nu avem niciun drept să ne angajăm în ea, dacă Dumnezeu Însuși nu ne-a chemat la aceasta.

Cel mai mult din învățătura despre zeciuială și dărnicie în creștinism astăzi urmează, de asemenea, această metodă a acuzării. Credincioșii sunt făcuți să se simtă teribil de vinovați pentru că nu dau bani pentru "lucrarea lui Dumnezeu". Astfel, ei ajung să dea mii de rupii din economiile lor greu-câștigate la predicatori lacomi, pentru "lucrarea" lor. Acesta este unul dintre cele mai grave rele care este săvârșit de predicatori astăzi, asupra credincioșilor săraci – și totul se face "în numele lui Cristos". Nu-l vedem niciodată pe Isus folosind astfel de metode de mare presiune în vreun moment. Cuvântul Său a fost: "Dacă mă iubiți, păziți poruncile Mele" (Ioan 14:15). I-a spus lui Petru: "Dacă Mă iubești mai mult decât orice altceva, atunci ai grijă de oile Mele și hrănește-le" (Ioan 21:15-17). Dumnezeu îi iubește numai pe cei care ascultă de El cu bucurie (2 Corinteni 9:7).

Aceasta este calea lui Dumnezeu în Noul Legământ – calea slujirii libere, voluntare, cu bucurie, fără nicio presiune sufletească aplicată de vreun predicator. Trebuie să învățăm să facem distincția între presiunea sufletească pe care predicatorii inteligenți o pun asupra noastră și călăuzirea blândă a Duhului Sfânt. Când demonii pun stăpânire pe oameni, le iau acestora libertatea de alegere și îi controlează în totalitate. Duhul Sfânt, pe de altă parte, niciodată nu posedă oameni. El îi umple. Diferența este că El nu le ia niciodată libertatea de alegere, ci le dă libertate totală, chiar și după ce i-a umplut. Duhul Sfânt nu ne va lua niciodată libera voință, nici nu ne va presa – precum caută Satan și mulți predicatori să facă.

Trebuie să discernem predicile acuzatoare imediat – și să le respingem în mintea noastră imediat, dacă vrem să umblăm în libertatea Duhului.

În zilele de la început, atunci când nu înțelegeam ce însemna să fii un slujitor al noului legământ, și eu practicam predicarea legalistă, acuzatoare. Dar m-am pocăit de aceasta și am renunțat la ea cu mult timp în urmă. "Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc" (1 Cor. 13:11). Metoda de predicare acuzatoare doar va aduce oameni în robie – în timp ce Isus și Duhul Sfânt au venit să-i elibereze pe oameni.

Fiecare predicator care adoptă metoda de predicare acuzatoare este legalist. Dar el nu știe acest lucru. Cei mai legaliști sunt cei care predică din Noul Testament, în duhul vechiului legământ. Ei își imaginează că predică noul legământ, însă au fost înșelați de Satan să predice slova noului legământ fără a intra în duhul noului legământ. Noul legământ nu este o evanghelie a slovei, ci a Duhului. Cuvintele pe care Isus le vorbea erau "duh și viață" (Ioan 6:63). Lucrarea Duhului nu este niciodată una de constrângere sau condamnare, ci întotdeauna una de încurajare și speranță. Dumnezeu este Cel care "ne înalță capul" (Ps. 3:3), NU Cel care "ne coboară capul". El niciodată nu încearcă să ne facă de rușine spre a-L asculta. Învățătorii de școală pot încerca să facă de rușine pe elevii lor înspre ascultare. Dar părinții iubitori nu vor face niciodată asta. Ei îi fac pe copiii lor să-i asculte cu bucurie, prin încurajarea acestora (vezi 1 Cor. 4:14,15). Prin atitudinea noastră față de turma noastră în acest domeniu, putem descoperi dacă suntem învățători sau părinți. Bisericile noastre nu au nevoie de învățători. Avem nevoie de mai mulți părinți.

Trebuie să facem distincția între convingerea Duhului Sfânt și condamnarea Legii. Predicarea acuzatoare îi conduce pe oameni spre a fi descurajați și a se condamna. Prin urmare, ei nu pot să ajungă într-o viață de libertate în Duhul și să devină biruitori.

Când un predicator adoptă această metodă a acuzării acest lucru indică faptul că nu-L cunoaște cu adevărat pe Domnul, sau căile Duhului Sfânt. Dovedește că, cunoștința sa cu privire la Biblie este săracă. Și de asemenea nu este onest – fiindcă el nu poate în nici un caz să trăiască după standardele pe care le predică. Isus A FĂCUT întâi și APOI a învățat pe alții (Fapte 1:1). Dar acești predicatori, ca fariseii din vechime, "vă încarcă cu sarcini imposibile pe care ei înșiși nici măcar nu încearcă să le păzească" (Mat. 23:3,4 – versiunea Living Bible din limba engleză).

Este imposibil să ai părtășie reală cu un predicator care vorbește acuzator, fiindcă el nu este sărac în duh. "Cei săraci în duh" sunt definiți în Biblia Amplificată (versiunea Amplified Bible din limba engleză) ca "cei care se socotesc drept nesemnificativi" (Mat. 5:3). Am întâlnit foarte puțini predicatori în viața mea, care s-ar considera drept nesemnificativi. Aerele cu care predică cei mai mulți predicatori proclamă tuturor că ei se socotesc drept "oameni foarte, foarte importanți" în raport cu credincioșii de rând din adunările lor!! Întotdeauna mă deconectez în interior, atunci când ascult astfel de oameni, pentru că știu că nu pot primi nimic de valoare eternă de la astfel de oameni mândri. Astfel de predicatori sunt infectați de duhul Acuzatorului și de aceea predicarea lor care te acuză constă în principal în acuzarea altora că nu sunt la înălțimea standardelor lui Dumnezeu. Ei se imaginează a fi "profeți", dar le lipsește compasiunea adevăraților profeți. Astfel de predicatori aroganți nu pot moșteni împărăția cerurilor (Mat. 5:3). Și astfel nu pot să-i conducă pe alții în libertatea Duhului (care caracterizează împărăția cerurilor). Astfel de predicatori nu vor fi niciodată în stare să zidească o frățietate a Trupului lui Cristos în vreun loc. Ei vor fi doar în stare să construiască adunări ale propriilor lor "admiratori". Fie ca Dumnezeu să ne salveze pe toți de o astfel de calamitate.

Am observat că de obicei tineri bărbați sunt cei care predică acuzator. Dar am văzut, de asemenea, că dacă astfel de tineri bărbați nu se judecă și caută să crească în har, vor rămâne neschimbați chiar și când sunt oameni bătrâni și devin prezbiteri de biserici.

Să ne asigurăm, prin urmare, că nu folosim NICIODATĂ metoda acuzării în predicarea noastră pentru a încerca să-i convingem pe alții de eșecul lor în a asculta de Dumnezeu. Să nu permitem niciodată vreunui predicator să ne acuze prin predicarea lui. Să ne pocăim de a fi învățători legaliști și să căutăm să fim părinți în schimb. Slava Domnului nostru a fost văzută în plinătatea de HAR și de ADEVĂR, care s-a manifestat în viața și în cuvintele Lui – de-a lungul zilelor Sale pământești (Ioan 1:14). Fie ca slava aceasta să se manifeste și prin noi. Amin și Amin.