Când ai încredere în bătrânii bisericii tale locale, este uşor să te supui lor în toate aspectele. Dar se poate şi să nu ai încredere în bătrânii din biserica ta. Atunci trebuie să faci disctincţie între chestiunile bisericii şi chestiunile personale ,astfel încât să ştii foarte clar când este cazul să te supui bătrânilor şi când nu este cazul.

Chestiunile legate de biserică:

Chestiunile bisericii includ organizarea întâlnirilor bisericii, direcţia spirituală în care se îndreaptă biserica, accentul slujirii acelei biserici, activităţile organizate de biserică, etc. etc.. În astfel de chestiuni, trebuie să existe o supunere totală faţă de indicaţiile date de bătrâni. Şi aceasta, nu pentru că îi respecţi ca fraţi maturi, sau pentru că ai încredere în ei, ci pentru că ei sunt păstori în biserica în care te-a pus Dumnezeu – presupunând că eşti sigur că Dumnezeu te-a pus acolo.

Isus S-a supus lui Iosif şi Mariei, chiar dacă ei erau imperfecţi şi mai puţin maturi decât El, pentru că Tatăl Lui L-a pus în casa lor. Acela a fost modul în care El a început să deschidă calea cea nouă şi vie prin carnea Lui – în Nazaret, în timpul primilor 30 de ani ai Săi.

Nu trebuie să uităm vreodată faptul că primii paşi ai căii celei noi şi vii au fost făcuţi de Isus prin supunere faţă de autorităţile imperfecte de acasă. Toţi ceilalţi paşi au urmat mai târziu.

Niciodată nu trebuie să fii cauza dezbinării din vreo biseric㠖 căci Dumnezeu îi urăşte pe aceia care seamănă discordie printre fraţi – oricât de spirituali sau de zeloşi s-ar considera (Proverbe 6:16-19). Răzvrătirea împotriva conducerii rânduite de Dumnezeu este întotdeauna satanică. Este calea lui Core (Iuda 11; Numeri 16), şi este întotdeauna rezultatul mândriei şi al aroganţei.

Dacă, totuşi, nu eşti sigur că Dumnezeu te-a pus într-o biserică anume, atunci trebuie să cercetezi înaintea lui Dumnezeu dacă ar trebui să părăseşti acea biserică şi să te alături alteia. Dar nu trebuie să rămâi niciodată într-o biserică în care să generezi confuzie, pentru că Dumnezeu nu va tolera niciodată aceasta.

Nici să fii ca un vizitator într-o biserică, mâncând „hrana” de acolo cum ai face într-un restaurant, fără niciun sentiment de responsabilitate. Biserica nu este un restaurant, ci o casă. Aşa că trebuie să te supui total unei biserici locale; altminteri, nu vei creşte spiritual. Ţine cont, însă, că niciodată nu vei găsi biserica ideală, pentru că fiecare biserică este imperfectă. Dar caută una care este cea mai aproape de Cuvântul lui Dumnezeu – aşa cum îl înţelegi tu în prezent.

Dacă se întâmplă uneori să simţi că trebuie să aduci un accent nou (care lipseşte) într-o biserică, atunci calea potrivită de a face aceasta presupune să discuţi mai întâi subiectul cu fraţii bătrâni şi apoi să faci exact ceea ce ei te îndrumă. Calea nepotrivită înseamnă să aduci accentul tău în cursul întâlnirilor predicând Cuvântul în contradicţie cu direcţia stabilită de bătrâni. Dacă eşti în dezacord puternic cu bătrânii tăi în vreo problemă şi simţi că nu te poţi supune conducerii lor sau dacă simţi că bătrânii conduc biserica într-o direcţie greşită, aminteşte-ţi atunci că eşti oricând liber să părăseşti o asemenea biserică şi să începi una de unul singur, cu accentul pe care tu îl consideri necesar şi important.

Dacă Dumnezeu este cu tine, El te va binecuvânta în noul tău drum – aşa cum l-a binecuvântat pe Martin Luther, pe John Wesley, pe William Booth, pe Watchman Nee şi pe mulţi alţii din multe ţări, de-a lungul secolelor, care au părăsit bisericile lor de baştină şi au început unele noi, sub călăuzirea lui Dumnezeu. Dacă, totuşi, acţionezi potrivit încăpăţânării proprii şi Dumnezeu nu este cu tine, te vei trezi că mergi pe urmele lui Teuda şi ale lui Iuda Galileeanul (Faptele Apostolilor 5:36,37) precum şi pe urmele altor mii de oameni din timpul acestor douăzeci de secole de creştinism, care au pornit mişcări noi şi au sfârşit, în cele in urmă, în confuzie şi frustrare.

Chestiunile personale:

Chestiunile personale includ aspecte de genul: ce haine porţi tu şi membrii familiei tale, cum îţi cheltuieşti banii, în ce tip de casă alegi să locuieşti, unde sau cum călătoreşti (cu avionul sau cu trenul), ce mâncare mănânci, ce jucării le cumperi copiilor, dacă copii tăi joacă sau nu jocuri pe calculator, dacă le permiţi sau nu copiilor tăi să vizioneze evenimente sportive la televizorul vreunui vecin, ce slujbă ai, unde munceşti, etc. În aspecte de genul acesta ai toată libertatea să faci aşa cum simţi. Nu e nevoie să asculţi de bătrânii din biserica ta, nici măcar să-i consulţi, dacă nu ai încredere în ei. Dacă ai îndoieli cu privire la vreuna din aceste chestiuni, ai putea consulta chiar un frate mai vârstnic din altă parte, în cazul în care ai mai mare încredere în acel frate decât în bătrânii tăi locali. Decizia finală în astfel de aspecte oricum îţi aparţine. Nu se poate vorbi de răzvrătire dacă alegi să procedezi diferit în astfel de situaţii, numai dacă nu cumva bătrânii din biserica ta consideră că felul tău de a te purta sau vestimentaţia ta ori a copiilor tăi este o piatră de poticnire pentru ceilalţi din biseric㠖 în care caz trebuie să fii dispus să asculţi ceea ce au ei de zis cu privire la acest lucru.

Calea înţelepciunii constă, deci, în a distinge între situaţiile în care trebuie să te supui bătrânilor dintr-o biserică şi cele în care nu e nevoie să te supui. Lipsa încrederii în bătrânii tăi locali nu înseamnă că eşti răzvrătit – pentru că nu toţi fraţii bătrâni sunt şi duhovniceşti şi nu toţi fraţii bătrâni inspiră automat şi încredere. Dar dacă ajungi să nu te supui nimănui niciunde, atunci este foarte uşor să ajungi să-ţi fii singur lege şi să devii astfel o ţintă uşoară pentru Satan, făcându-te să cazi şi distrugându-te. Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe noi toţi să umblăm tot timpul pe calea înţelepciunii.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena