Apocalipsa 22:1-2: Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietii cetatii si pe cele doua maluri ale raului era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.

Aceasta este evident o imagine a Duhului Sfant.

In Ezechiel 47:1-12 citim despre un rau despre care se spune ca “orice faptura vie, care se misca, va trai pretutineni pe unde va curge raul “(v. 9). Raul aduce viata oriunde curge. Isus a facut referire la acest pasaj spunand “Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie” (Ioan 7:37, 38).

Ezechiel s-a scufundat tot mai adanc si mai adanc in acest rau pana cand a ajuns intr-un loc in care picioarele lui n-au mai atins pamantul. Dupa aceea a fost purtat de rau. Aceasta este o imagine a vietii pline de Duh – in care nu mai suntem legati de pamant. Picioarele noastre parasesc pamantul si Duhul Sfant ne poarta mai departe si mai sus.

Accentul cade pe “limpede ca cristalul” in ceea ce priveste acest rau. Un accent repetat pe puritate si transparenta se gaseste din nou si din nou in capitolele 21 si 22, in cuvinte precum “limpede”, “transparent”, “curat ca sticla curata” etc.

Observam ca raul curge din tronul lui Dumnezeu si al Mielului, invatandu-ne ca Duhul Sfant lucreaza in putere numai acolo unde Dumnezeu si Christosul Isi primesc locul cuvenit pe tron.

Oportunitatea pe care Adam a avut-o de a lua parte la pomul vietii a fost restaurata acum omului. Gasim multe similaritati intre Gen.2 si Apocalipsa 22.

Pomul vietii simbolizeaza viata lui Dumnezeu Insusi - viata vesnica sau natura divina la care putem fi acum partasi. Viata vesnica nu inseamna “sa existi pentru totdeauna”, pentru ca si cei care se duc in iazul de foc exista pentru totdeauna. Insa ei nu au viata vesnica. Viata vesnica inseamna o viata care nu a avut inceput si care nu are sfarsit. Aceasta este viata lui Dumnezeu Insusi. Aceasta este ceea ce simbolizeaza pomul vietii.

Adam a facut greseala de a se duce la pomul cunostintei, in loc sa se duca la pomul vietii, la fel cum fac multi astazi, care cauta cunostinte biblice in loc sa caute viata. Pomul cunoasterii binelui si raului nu se gaseste in Apocalipsa 22. A disparut.

In fata pomului vietii, Dumnezeu a pus o sabie arzatoare (Gen 3:24). Aceasta ne invata ca o sabie trebuie sa cada peste viata sinelui daca vrem sa luam parte la pomul vietii. De aceea majoritatea credinciosilor se duc mai degraba la pomul cunostintei in fata caruia nu se gaseste nici o sabie. Pentru a primi cunostinte biblice nu trebuie sa murim fata de viata sinelui sau sa ne luam crucea zilnic. Insa pentru a fi partasi naturii lui Dumnezeu trebuie “sa purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus” (2 Corinteni 4:10). Trebuie sa permitem sabiei sa cada peste noi.

Calea crucii este calea pomului vietii. Sabia a cazut pe Isus si El a fost rastignit. De vreme ce si noi am fost rastigniti impreuna cu El, sabia trebuie sa cada si pe noi. Astfel putem fi partasi la pomul vietii, care da un nou fel de rod in fiecare luna si ale carui frunze aduc vindecare.