Psalmul 3 a fost scris de David când a fost înlăturat de fiul său Absalom şi a trebuit să fugă din Ierusalim. Aici el îşi exprimă încrederea în Dumnezeu. El spune: „Doamne, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul” (Psalmul 3:3). Noi obişnuim să cântăm acest verset duminica dimineaţa într-o clădire confortabilă. David l-a cântat în timp ce fugea ca să-şi scape viaţa din mâna lui Absalom!! Mulţi dintre aceşti psalmi binecuvântaţi au fost scrişi de David nu când se afla în palatul său, ci când a fost la strâmtorare, fugind dintr-o peşteră în alta. Mulţi dintre aceşti psalmi inspiraţi n-ar fi fost niciodată scrişi dacă David nu s-ar fi confruntat cu situaţii grele. Unele dintre cele mai mari lecţii pe care Dumnezeu ni le dă sunt în vremuri de necaz. Prin apăsare, Dumnezeu ne face o binecuvântare pentru alţii. Când tubul de pastă de dinţi este stors, pasta ajunge să iasă afară. Dumnezeu de asemenea ne stoarce prin vrăjmaşii noştri, încât cuvântul Lui iese din noi. Cu cât e mai mare presiunea, cu atât mai bogată devine slujirea noastră.

Psalmul 22 este un psalm Mesianic de laudă şi rugăciune. Aici versetul 1 constituie ceea ce Isus a spus pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Pe cruce, Isus a fost ca un vierme şi s-a scurs ca apa (Psalmul 22:6, 14). Câinii (oamenii răi) Îl înconjurau şi şi-au împărţit hainele Lui între ei (Psalmul 22:16, 18). Dar în Psalmul 22: 22, ajungem la înviere: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei”. Isus Şi-a numit în mod direct ucenicii drept fraţii Lui pentru prima dată în ziua învierii Lui (Ioan 20:17). Acest verset este de asemenea citat în Evrei 2:12 cu privire la acelaşi context. Continuă spunând: „Te voi lăuda în mijlocul adunării (bisericii). Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L” (Psalmul 22:22, 23). Isus este Acela Care ne conduce în adorarea Tatălui în biserică. Numai aceia care se tem de Domnul sunt îndemnaţi să-L laude pe Domnul, pentru că numai lauda lor va fi sinceră. Vedem rezultatul lucrării crucii şi al învierii în Psalmul 22, versetele 22 la 30. Avem acolo trei versete despre lăudarea lui Dumnezeu (Psalmul 22:22, 23, 26) şi două versete despre închinarea înaintea lui Dumnezeu (versetele 27, 29), urmate de un verset despre slujire (versetul 30). Deci este laudă, laudă şi laudă urmată de închinare şi închinare, iar apoi slujire. Cât de puţini sunt aceia care au înţeles importanţa laudei şi a închinării ca pregătire pentru slujirea eficientă!

Psalmul 25 este un psalm despre călăuzire şi protecţie. Rugăciunea lui David este: „Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale (Psalmul 25:4). Călăuzirea este promisă celor care recunosc că sunt păcătoşi (Psalmul 25:8), care se smeresc (Psalmul 25:9), care păzesc cuvintele Lui (Psalmul 25:10), care se tem de El (Psalmul 25: 12) şi care privesc la El (Psalmul 25:15). Dumnezeu Îşi descoperă tainele acelora care se tem de El (Psalmul 25:14).

Psalmul 27 este un psalm al încrederii neînfricate în Dumnezeu. Aici, David declară că nu se va teme „chiar o oştire de-ar tăbărî împotriva lui”, pentru că Domnul este apărarea lui (Psalmul 27:1-3). David dorea un singur lucru de la Domnul – să vadă frumuseţea Domnului şi să locuiască în templul lui Dumnezeu pentru totdeauna (Psalmul 27:4). Acesta ar trebui să fie singurul lucru pe care şi noi să ni-l dorim.

Psalmul 34 Îl descrie pe Domnul ca fiind Ajutorul celui drept. David a scris acest psalm când Domnul l-a salvat de la o moarte sigură, când a făcut pe nebunul în faţa Împăratului Abimelec. De aceea el spune: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme. Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!” (Psalmul 34:1,6,8). David a mărturisit c㠄Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor care se tem de El şi îi scap㔠(Psalmul 34:7). El a văzut de asemenea c㠄Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor” şi c㠄Domnul este aproape de cei cu inima înfrânt㔠(Psalmul 34:15, 18). David spune mai departe, din experienţa lui, c㠄multe sunt necazurile celui drept” (Psalmul 34:19). Să nu-ţi imaginezi vreodată că, dacă eşti drept, nu vei avea probleme. Vei avea chiar mai multe probleme. „Dar Domnul te ve scăpa totdeauna din toate” (Psalmul 34:19). Apoi întâlnim o altă profeţie Mesianică: „Toate oasele I le păzeşte; niciunul nu este zdrobit” (Psalmul 34:20) – care s-a împlinit pe cruce.

În Psalmul 101 David vorbeşte despre modul neprihănit în care a căutat să trăiască. „Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită...Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele” (Psalmul 101:2). Fiecare dintre noi trebuie să poată spune aceasta. În primul rând casa noastră este locul în care trebuie să umblăm fără prihană. A fi neprihănit nu înseamnă că niciodată nu cădem. Înseamnă că, atunci când cădem, ne cerem iertare şi îndreptăm lucrurile. De asemenea, noi trebuie să fim fără prihană şi în aspectele financiare.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena