Putem crea multă confuzie în lucrarea lui Dumnezeu și în propriile noastre vieți atunci când ne folosim raționamentul nostru uman și încercăm să-L ajutăm pe Dumnezeu după propria noastră pricepere.

„Domnul i-a zis lui Avraam: „Uită-te spre cer şi numără stelele. Aşa va fi sămânţa ta.”....... Sara nu-i născuse deloc copii lui Avraam..... Atunci Sara a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă lui Avraam..... Și Agar i-a născut pe Ismael..... Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” Dar Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta Sara îţi va naşte un fiu... și Eu voi încheia legământul Meu cu el”” (Gen. 15:5; 16:1,3,16; 17:18,19).

Dumnezeu îi promisese lui Avraam sămânță nenumărabilă ca și stelele. Cu toate acestea, Sara era stearpă. Avraam și Sara trebuie să se fi temut amândoi că Numele lui Dumnezeu va fi dezonorat, dacă promisiunea nu se împlinea. Așadar, la sugestia Sarei, Avraam a mai luat o nevastă și a avut un fiu prin ea, cu scopul de a-L scoate pe Dumnezeu dintr-o încurcătură!!

Ce nu a realizat Avraam a fost că Dumnezeu nu are nevoie de un astfel de ajutor. Ajutorul pe care L-a oferit el lui Dumnezeu (avându-l pe Ismael) a cauzat în cele din urmă probleme nu numai pentru soția sa, ci și pentru fiul său Isaac și descendenții săi.

Cât de des considerăm că fără ajutorul nostru, promisiunile lui Dumnezeu nu se vor împlini. Și astfel ne mișcăm și acționăm când Dumnezeu nu ne-a spus să ne mișcăm sau să acționăm. Ne încredem în planurile și eforturile noastre făcute de om pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, și nu credem suficient în a-L aștepta pe Domnul să ne direcționeze.

Isus niciodată nu a făcut ceva în viața Sa fără a căuta voia și călăuzirea Tatălui Său (Ioan 5:19,30). Dar cei mai mulți credincioși nu caută voia și călăuzirea lui Dumnezeu în felul acesta, pentru că se încred mai mult în ei înșiși decât în Dumnezeu!!

Lipsa noastră de rugăciune și bizuirea pe propria noastră înțelepciune (sau pe înțelepciunea soției noastre, la fel ca în cazul lui Avraam mai sus!!!) în deciziile pe care le luăm, este ceea ce aduce confuzie în casele noastre, și în lucrarea lui Dumnezeu.

"Domnul a zis lui Moise: "Să vorbiți stâncii și ea va da apă"........ Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul..... Și Domnul a zis lui Moise: "Pentru că n-ați crezut în Mine, nu voi veți duce adunarea aceasta în țară" (Num. 20:7-13).

Dumnezeu îi ceruse lui Moise doar să vorbească stâncii de data aceasta. Dar Moise s-a hotărât să-L ajute pe Dumnezeu lovind stânca de două ori. Cât de adevărat este faptul că firea mai degrabă ar lovi puternic (și de două ori) decât să vorbească cu blândețe (o dată)! Considerăm că scopurile lui Dumnezeu vor fi realizate mai repede cu un pic de duritate umană, chiar și când El ne poruncește să fim blânzi (Mat. 11:28,29). Însă prin bunătatea Lui îi conduce Dumnezeu pe oameni la pocăință (Rom. 2:4).

Moise poate de asemenea să fi simțit că, din moment ce Dumnezeu i-a cerut să lovească stânca o dată înainte (Exod. 17:6), trebuie să fie așa de fiecare dată. Mulți își imaginează că Duhul Sfânt trebuie să lucreze întotdeauna în același fel cum a făcut mai înainte sau în altă parte! Și astfel, ei încearcă să-L ajute cu trucuri psihologice pentru a aduce "trezire", a "vindeca" pe cei bolnavi, și pentru a-i face pe oameni să "vorbească în limbi". Ceea ce nu realizează ei este faptul că Duhul Sfânt lucrează în mod diferit în diferite momente, și nu are nevoie de nici un ajutor sufletesc pentru a-Și manifesta darurile.

"Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui şi a murit acolo (2 Sam. 6:6,7).

Intențiile lui Uza au fost bune. El chiar dorea să protejeze chivotul mărturiei lui Dumnezeu de la a cădea jos. Dar el nu era levit, astfel că nu avea nici un drept să atingă chivotul. El a acționat în afara limitelor sale. Aceasta a fost o chestiune atât de gravă, încât Dumnezeu l-a omorât. Nu ne putem juca cu legile lui Dumnezeu.

În biserică de asemenea, Dumnezeu a dat diferite responsabilități la diverse persoane și a trasat limite în jurul fiecăruia. Când vedem o lipsă într-un anumit domeniu și căutăm să-L ajutăm pe Dumnezeu încercând să rezolvăm problema, trebuie mai întâi să ne întrebăm dacă Duhul ne conduce să facem acest lucru, sau dacă este propriul nostru raționament uman care ne determină să facem ceva cu privire la aceasta. Dumnezeu respectă limitele fiecăruia, chiar dacă noi nu facem asta. Și Dumnezeu nu are nevoie de niciun ajutor de la noi, în afara limitelor pe care le-a trasat El în jurul nostru. Numai în interiorul acestor limite Îl putem găsi pe Dumnezeu (Fapte 17:26,27). În afara lor, îl vom găsi doar pe Satan (Ecl. 10:8b).

Aplicabilitatea în viețile noastre, a principiilor subliniate în exemplele de mai sus, este felurită. Să-i cerem atunci lui Dumnezeu lumină asupra acestei chestiuni în raport cu propria noastră viață și lucrare.