Haideți să ne uităm la un verset din Romani capitolul 6, care cred că spune în câteva cuvinte, într-o propoziție foarte scurtă, diferența esențială dintre Vechiul Legământ și Noul Legământ. Citim acolo în Romani 6, versetul 14: “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har”. Cuvântul “lege” simbolizează acolo Vechiul Legământ și acordul lui Dumnezeu cu Israel, și termenii și condițiile acelui legământ sunt toate incluse în acel singur cuvânt, “lege”. Și harul, într-un singur cuvânt, rezumă noul acord a lui Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos și toți termenii și toate condițiile acelui nou acord. Și aici, spune, că poți fi fie sub lege fie sub har. Și dovada este aceasta, când nu ești sub lege ci sub har, păcatul nu poate stăpâni asupra ta. Am putea spune altfel: de partea cealaltă, dacă nu ești sub har ci sub lege, atunci păcatul va avea stăpânire asupra ta. Așadar în final, modul în care descoperim dacă suntem sub lege sau sub har nu este prin a testa dacă suntem legaliști în legătură cu o mulțime de reguli și regulamente, ci pe de altă parte, printr-un test mult mai adânc: are păcatul stăpânire asupra ta? Sau ai tu stăpânire asupra păcatului?

Aceasta este o întrebare foarte, foarte importantă, pentru că mulți oameni nu înțeleg diferența dintre ce a venit să dea Isus și ce venise să dea Moise sub Vechiul Legământ. Acum dacă ar fi să vă pun o întrebare simplă: cine este mai mare, Moise, sau Domnul nostru Isus Cristos? Asta e limpede, Moise este un slujitor și Domnul Isus este stăpânul. Este atât de clar că Isus este mult mai mare decât Moise.

Acum dați-mi voie să vă spun, de vreme ce înțelegeți aceasta limpede, că legământul sau acordul pe care Dumnezeu l-a mijlocit cu Israel, prin Moise, este la fel de inferior Noului Legământ pe care Dumnezeu l-a mijlocit prin Isus, precum Moise este inferior lui Isus. Implicația este că, dacă Moise și legea i-au putut aduce pe oameni din Vechiul Testament la un anumit standard de viață, Isus și Noul Legământ ar trebui să poată să-i aducă la ce – la un standard mai înalt sau la un standard egal? Desigur, veți spune că trebuie să fie un anumit standard. Ar fi ceva comparabil cu mersul și zburatul; cu o bicicletă și un avion. Vreau să spun că este o mare diferență între bicicletă și avion, în ceea ce privește viteza și abilitatea de a te mișca din loc în loc. Și dacă poți compara o bicicletă și un avion, acolo vezi diferența dintre Vechiul Legământ și Noul Legământ. Vechiul Legământ poate și el să te ducă dintr-un loc în altul, la fel cum poate o bicicletă. Și Noul Legământ te poate duce dintr-un loc în altul la fel cum poate un avion, și este o foarte mare diferență între cele două. Vechiul Legământ îl poate aduce pe un om la un anumit punct de părtășie cu Dumnezeu însă nu dincolo de acest punct. Și în cortul întâlnirii din Vechiul Testament, Dumnezeu a ilustrat aceasta prin a pune o perdea groasă între locul sfânt și locul preasfânt și le-a spus israeliților “Nimeni nu poate veni în acest loc preasfânt, această perdea vă împiedică. Puteți veni până aici dar nu mai departe”. Și știți, dincolo de acea perdea, Dumnezeu Însuși locuia în acel templu – templu Vechi Testamentar. Și nimeni nu putea să se ducă acolo. Chiar și marele preot putea intra doar o dată pe an, și acesta era doar un simbol. Dar nimeni nu se putea duce acolo ori de câte ori le plăcea. Însă când Isus a murit pe Calvar, acea perdea a fost ruptă, de sus până jos, arătând că drumul în prezența lui Dumnezeu era deschis acum. Prin urmare acum, dă-mi voie să te întreb, acum că perdeaua este ruptă și calea către locul preasfânt, în prezența lui Dumnezeu, este deschisă, standardul nostru de viață ar trebui să fie mai înalt sau mai scăzut decât al oamenilor din Vechiul Testament? Răspunsul este limpede. Dacă fără părtășie personală cu Dumnezeu, având doar legea, oamenii puteau ajunge la un anumit standard de viață, cu cât mai înalt ar trebui să fie standardul nostru odată ce venim în părtășie cu Dumnezeu Însuși, înăuntrul acelei perdele rupte? Și totuși, mulți, mulți creștini nu pare că au înțeles acest lucru. De exemplu, de ce aflăm uneori de creștini care cad în unele păcate teribile? Vi-i puteți imagina pe Ilie sau Ioan Botezătorul alergând după femei sau alergând după bani? Și totuși, ei nu au avut har; nu au avut acel acces liber în locul preasfânt precum avem noi; și fără acesta, ei au ajuns la o astfel de viață. Cu cât mai mult putem ajunge noi la acest standard de viață dacă am avea credință și ne-am înălța la privilegiile noastre sub Noul Legământ?

Aceasta spune Pavel aici: păcatul nu va stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege ci sub har. În Matei 11:11, Isus a spus că cea mai mare ființă umană care se născuse până atunci era Ioan Botezătorul (desigur cu excepția Sa; El nu S-a născut dintr-un tată uman așadar Isus Însuși este exclus, dar printre toți ceilalți, Ioan Botezătorul era cel mai mare), și apoi Isus a continuat să spună, dar, cel care este cel mai mic în Împărăția Cerurilor – în Împărăția lui Dumnezeu – este mai mare chiar și decât acesta. Ce încerca El să spună era că standardul cel mai înalt la care putea să-l aducă legea pe un om, era cu toate acestea inferior sau mai scăzut decât standardul la care harul ar putea să-i aducă pe cei mai slabi dintre copiii lui Dumnezeu. Prin urmare, nu doar un creștin ocazional se ridică la un standard de viață mai înalt decât Ioan Botezătorul. Voia lui Dumnezeu este ca fiecare din copiii Lui care vine sub har să se ridice la un nivel mai înalt decât Ioan Botezătorul. Dar dacă vor trăi într-adevăr acea viață este cu totul alt lucru. Însă posibilitatea este acolo dacă ei înțeleg și primesc harul așa cum ni-l oferă Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

Acum, când comparăm cuvântul “har” – așa cum citim, de exemplu, în Evrei 4:16, ni se spune acolo că trebuie să ne apropiem cu deplină încredere de Scaunul Harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie – și așa cum am menționat într-un studiu anterior, există o diferență între “milă” și “har”. “Mila” este în esență un cuvânt Vechi Testamentar. Este un cuvânt pe care-l găsiți foarte des în Vechiul Testament – Domnul a Cărui îndurare (milă) ține în veac. David vorbește deseori despre aceasta, și ca rezultat al acelei îndurări, oamenii din Vechiul Testament au păcatele acoperite și iertate. Nu puteau fi curățiți, David putea spune doar, “Ferice de cel cu păcatele acoperite”. Păcatele nimănui nu puteau fi curățite până ce Isus a murit pe crucea Calvarului. Dar puteau fi acoperite, până ce a venit Cristos. Erau iertate. În binecunoscutul psalm, Psalmul 103, David a spus, “Binecuvântă, suflete, pe Domnul, și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale”. Aceasta era mila, și cu toții avem nevoie de ea, de asemenea; avem nevoie de milă, avem nevoie să ni se ierte păcatele. Dar avem ceva mai mult în Noul Legământ, și acesta este harul; ceva mai mult decât mila; ceva care să ne ajute în viitor; ceva care să ne ajute să biruim patimile din firea noastră. Și spune aici, că putem veni la Scaunul Harului, și în locul unde primim îndurare, putem găsi har ca să fim ajutați la vremea de nevoie.

Acum, care este vremea de nevoie? Vremea de nevoie este atunci când suntem sub presiune extraordinară de la poftele din firea noastră pământească; presiune imensă de la diavol ca să păcătuim. Și în acel moment, când suntem ispitiți să păcătuim și să cădem, Dumnezeu spune că harul mă poate ajuta; harul este ajutor, ajutor pentru nevoia mea, oricare ar fi ea. Dacă nevoia mea acum este că trebuie să biruiesc un anumit păcat, zice că, harul mă poate ajuta în vremea de nevoie. Este ca și cum, dacă m-aș urca pe un munte, și sunt cât pe ce să alunec și să cad, dacă cer ajutor, Dumnezeu mă poate ridica și mă poate face să stau în picioare ca să nu cad. Dar dacă nu cer ajutor și mă lupt singur, alunec și cad și îmi rup oasele, iar apoi îi cer ajutor lui Dumnezeu, și vine o ambulanță și mă ia, ei bine, și acesta este ajutor. Însă aceasta este mila; asta este după ce am căzut, și Dumnezeu mă ridică, mă iartă, mă duce la un spital, mă pansează, și mă restaurează. Și aceasta este experiența multor creștini. Ei cad, și îi cer ajutor lui Dumnezeu. Dar nu există o cale mai bună? Există – har ca să mă ajute la vreme de nevoie.

Acuma, de ce nu faci acest lucru data viitoare, când simți presiunea atât de puternică a ispitei încât ești cât pe ce să cazi? Încearcă acest lucru și vezi dacă nu funcționează. Cere-i lui Dumnezeu la acel moment; spune, “Doamne, nu sunt în stare să biruiesc asta, vreau să mă ajuți. Dă-mi har să biruiesc”. Și vei vedea în acel moment, harul venind să te ajute.